Pactul internaţional cu privire la drepturile
civile şi politice
 
din 16.12.1966
 
 
 
Adoptat la 16 decembrie 1966 la New York
Adoptat şi deschis spre semnare de Adunarea generală a Naţiunilor
Unite la 16 decembrie 1966. Intrat în vigoare la 23 martie 1967, cf.
art.49, pentru dispoziţiile cu exepţia celor de la art.41; la 28 martie
pentru dispoziţiile de la art.41.
În vigoare pentru Republica Moldova din 26 aprilie 1993.
 
PREAMBUL
 
Statele părţi la prezentul Pact,
Considerînd că, în conformitate cu principiile enunţate în Carta
Naţiunilor Unite, recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor
familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie
fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume,
Recunoscînd că aceste drepturi decurg din demnitatea inerentă
persoanei umane,
Recunoscînd că, în conformitate cu Declaraţia universală a
drepturilor omului, idealul fiinţei umane libere, bucurîndu-se de
libertăţile civile şi politice şi eliberată de teamă şi de mizerie, nu
poate fi realizată decît dacă se creează condiţii care să permită
fiecăruia să se bucure de drepturile sale civile şi politice, ca şi de
drepturile sale economice, sociale sau culturale,
Considerînd că, potrivit Cartei Naţiunilor Unite, statele au
obligaţia de a promova respectarea universală şi efectivă a drepturilor
şi libertăţilor omului,
Luînd în considerare  faptul că individul are îndatoriri faţă de
semenii săi şi faţă de colectivitatea căreia îi aparţine şi este dator a
se strădui să promoveze şi să respecte drepturile recunoscute în
prezentul Pact,
Au convenit asupra următoarelor articole:
 
PARTEA ÎNTÎI
 
Articolul 1
1. Toate popoarele au dreptul de a dispune de ele însele. În
virtutea acestui drept, ele îşi determină liber statutul politic şi îşi
asigură liber dezvoltarea economică, socială şi culturală.
2. Pentru a-şi înfăptui scopurile, toate popoarele pot dispune liber
de bogăţiile şi resursele lor naturale, fără a aduce atingere
obligaţiilor care decurg din cooperarea economică internaţională,
întemeiată pe principiul interesului reciproc, şi din dreptul
internaţional. În nici un caz un popor nu va putea fi lipsit de
propriile mijloace de trai.
3. Statele părţi la prezentul Pact, inclusiv cele care au
răspunderea administrării de teritorii neautonome şi de teritorii sub
tutelă, trebuie să înlesnească realizarea dreptului popoarelor de a
dispune de ele însele şi să respecte acest drept, în conformitate cu
dispoziţiile Cartei Naţiunilor Unite.
 
PARTEA A DOUA
 
Articolul 2
1. Statele părţi la prezentul Pact se angajează să respecte şi să
garanteze tuturor indivizilor care se găsesc pe teritoriul lor şi ţin de
competenţa lor drepturile recunoscute în prezentul Pact, fără nici o
deosebire, în special de rasă, culoare, religie, opinie politică sau
orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau
întemeiată pe orice altă împrejurare.
2. Statele părţi la prezentul  Pact se angajează ca, potrivit cu
procedura lor constituţională şi cu dispoziţiile prezentului Pact, să
adopte măsurile care să permită luarea unor măsuri legislative sau de
alt ordin, menite să traducă în viaţă drepturile recunoscute în
prezentul Pact care nu ar fi încă în vigoare.
3. Statele părţi la prezentul Pact se angajează:
a) să garanteze că orice persoană ale cărei drepturi sau libertăţi
recunoscute în prezentul Pact au fost violate va dispune de o cale de
recurs efectivă, chiar atunci cînd încălcarea a fost comisă de persoane
acţionînd în exerciţiul funcţiunilor lor oficiale;
b) să garanteze că autoritatea competentă, judiciară, administrativă
ori legislativă sau orice altă autoritate competentă potrivit
legislaţiei statului, va hotărî asupra drepturilor persoanei care
foloseşte calea de recurs şi să dezvolte posibilităţile de recurs
jurisdicţional;
c) să garanteze că autorităţile competente vor da urmare oricărui
recurs care a fost recunoscut ca justificat.
 
Articolul 3
Statele părţi la prezentul Pact se angajează să asigure dreptul egal
legal al bărbaţilor şi al femeilor de a se bucura de toate drepturile
civile şi politice enunţate în prezentul Pact.
 
Articolul 4
1. În cazul în care un pericol public excepţional ameninţă existenţa
naţiunii şi este proclamat printr-un act oficial, statele părţi la
prezentul Pact pot ca, în limita strictă a cerinţelor situaţiei, să ia
măsuri derogatorii de la obligaţiile prevăzute în prezentul Pact, cu
condiţia ca aceste măsuri sa nu fie incompatibile cu celelalte obligaţii
ce le revin potrivit dreptului internaţional şi ca din ele să nu rezulte
o discriminare întemeiată exclusiv pe rasă, culoare, sex, limbă, religie
sau origine socială.
2. Dispoziţia precedentă nu autorizează nici o derogare de la
prevederile articolelor 6, 7, 8 (paragraful 1 şi 2), 11, 15, 16 şi 18.
3. Statele părţi la prezentul Pact care fac uz de dreptul de
derogare trebuie ca prin intermediul Secretarului general al
Organizaţiei Naţiunilor Unite să semnaleze de îndată celorlalte state
părţi dispoziţiile de la care au derogat, precum şi motivele care au
provocat această derogare. O nouă comunicare va fi făcută, prin acelaşi
intermediu, la data la care ele au pus capăt derogărilor.
 
Articolul 5
1. Nici o dispoziţie din prezentul Pact nu poate fi interpretată ca
implicînd pentru un stat, o grupare sau un individ vreun drept de a se
deda la o activitate sau de a săvîrşi un act urmărind suprimarea
drepturilor şi libertăţilor recunoscute în prezentul Pact ori limitări
ale lor mai ample decît cele prevăzute în Pact.
2. Nu se poate admite nici o restricţie sau derogare de la
drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau în vigoare în orice
stat parte la prezentul Pact în aplicarea legii, a convenţiilor,
regulamentelor sau cutumelor, sub pretextul că prezentul Pact nu
recunoaşte aceste drepturi sau le recunoaşte într-o măsură mai mică.
 
PARTEA A TREIA
 
Articolul 6
1. Dreptul la viaţă este inerent persoanei umane. Acest drept
trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viaţa sa în mod
arbitrar.
2. În ţările în care pedeapsa cu moartea nu a fost abolită, o
sentinţă de condamnare la moarte nu va putea fi pronunţată decît pentru
crimele cele mai grave, în conformitate cu legislaţia în vigoare în
momentul în care crima a fost comisă, legislaţie care nu trebuie să fie
în contradicţie cu dispoziţiile prezentului Pact şi nici cu cele ale
Convenţiei pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid. Această
pedeapsă nu poate fi aplicată decît în virtutea unei hotărîri definitive
pronunţată de un tribunal competent.
3. Cînd privarea de viaţă constituie crimă de genocid, se înţelege
că nici o dispoziţie din prezentul articol nu autorizează un stat parte
la prezentul Pact să deroge în vreun fel de la o obligaţie asumată în
virtutea dispoziţiilor Convenţiei pentru prevenirea şi reprimarea crimei
de genocid.
4. Orice condamnat la moarte are dreptul de a solicita graţierea sau
comutarea pedepsei. Amnistia, graţierea sau comutarea pedepsei cu
moartea pot fi acordate în toate cazurile.
5. O sentinţă de condamnare la moarte nu poate fi pronunţată pentru
crime comise de persoane sub vîrsta de 18 ani şi nu poate fi executată
împotriva unor femei gravide.
6. Nici o dispoziţie din prezentul articol nu poate fi invocată
pentru a se întîrzia sau a se împiedica abolirea pedepsei capitale de
către un stat parte la prezentul Pact.
 
Articolul 7
Nimeni nu va fi supus torturii şi nici unor pedepse sau tratamente
crude, inumane sau degradante. În special, este interzis ca o persoană
să fie supusă, fără consimţămîntul său, unei experienţe medicale sau
ştiinţifice.
 
Articolul 8
1. Nimeni nu va fi ţinut în sclavie; sclavia şi comerţul cu sclavi,
sub toate formele, sunt interzise.
2. Nimeni nu va putea fi ţinut în servitute.
3. a) Nimeni nu va putea fi constrîns să execute o muncă forţată sau
obligatorie;
b) alineatul a) al prezentului paragraf nu poate fi interpretat ca
interzicînd, în ţările în care anumite crime pot fi pedepsite cu
detenţiunea însoţită de munci forţate, executarea unei pedepse de muncă
forţată, pronunţată de un tribunal competent;
c) nu se consideră "muncă forţată sau obligatorie" în sensul
prezentului paragraf:
(i) orice muncă sau serviciu, neindicate în alineatul b), cerute în
mod normal unui individ deţinut în virtutea unei decizii legale a
justiţiei sau eliberat condiţionat în urma unei asemenea decizii;
(ii) orice serviciu cu caracter militar şi, în ţările în care
obiecţia de conştiinţă este admisă, orice serviciu naţional cerut în
virtutea legii acelora care fac obiecţii pentru motive de conştiinţă;
(iii) orice serviciu cerut în cazurile de forţă majoră sau de
sinistre care ameninţă viaţa sau bunăstarea comunităţii;
(iv) orice muncă sau orice serviciu care face parte din obligaţiile
cetăţeneşti normale.
 
Articolul 9
1. Orice individ are dreptul la libertatea şi la securitatea
persoanei sale. Nimeni nu poate fi arestat sau deţinut în mod arbitrar.
Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa decît pentru motive legale şi
în conformitate cu procedura prevăzută de lege.
2. Orice individ arestat va fi informat, în momentul arestării sale,
despre motivele acestei arestări şi va fi înştiinţat, în cel mai scurt
timp, de orice învinuiri care i se aduc.
3. Orice individ arestat  sau deţinut pentru comiterea unei
infracţiuni penale va fi adus, în termenul cel mai scurt, în faţa unui
judecător sau a unei alte autorităţi împuternicite prin lege să exercite
funcţiuni judiciare şi va trebui să fie judecat într-un interval
rezonabil sau să fie eliberat. Detenţiunea persoanelor care urmează a fi
trimise în judecată nu trebuie să constituie regulă, dar punerea în
libertate poate fi subordonată unor garanţii asigurînd înfăţişarea lor
la şedinţele de judecată, pentru toate celelalte acte de procedură şi,
daca este cazul, pentru executarea hotărîrii.
4. Oricine a fost privat de libertate prin arestare sau detenţiune
are dreptul de a introduce o plîngere în faţa unui tribunal, pentru ca
acesta să hotărască neîntîrziat asupra legalităţii detenţiunii sale şi
să ordone eliberarea sa, dacă detenţiunea este ilegală.
5. Orice individ care a fost victima unei arestări sau detenţiuni
ilegale are drept la o despăgubire.
 
Articolul 10
1. Orice persoană privată de libertate va fi tratată cu umanitate şi
cu respectarea demnităţii inerente persoanei umane.
2. a) Persoanele aflate în prevenţie vor fi, în afară de
circumstanţe excepţionale, separate de condamnaţi şi vor fi supuse unui
regim distinct, potrivit condiţiei lor de persoane necondamnate.
b) Tinerii aflaţi în prevenţie vor fi separaţi de adulţi şi se va
hotărî în legătură cu cazul lor cît mai repede cu putinţă.
3. Regimul penitenciar va cuprinde un tratament al condamnaţilor
avînd drept scop esenţial îndreptarea lor şi reclasarea lor socială.
Tinerii delincvenţi vor fi separaţi de adulţi şi supuşi unui regim
potrivit vîrstei şi statutului lor legal.
 
Articolul 11
Nimeni nu poate fi întemniţat pentru singurul motiv că nu este în
măsură să execute o obligaţie contractuală.
 
Articolul 12
1. Orice persoană care se află în mod legal pe teritoriul unui stat
are acolo dreptul de a circula liber şi de a-şi alege liber reşedinţa.
2. Orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv
propria sa ţară.
3. Drepturile sus-menţionate nu pot face obiectul unor restricţii
decît dacă acestea sunt prevăzute prin lege, necesare pentru a ocroti
securitatea naţională, ordinea publică, sănătatea şi moralitatea publică
sau drepturile şi libertăţile altora şi sunt compatibile cu celelalte
drepturi recunoscute în prezentul Pact.
4. Nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de dreptul de a intra
în ţară.
 
Articolul 13
Un străin care se află în mod legal pe teritoriul unui stat parte la
prezentul Pact nu poate fi expulzat decît în executarea unei decizii
luate în conformitate cu legea şi, dacă raţiuni imperioase de securitate
naţională nu se opun, trebuie să aibă posibilitatea de a prezenta
considerentele care pledează împotriva expulzării sale şi de a obţine
examinarea cazului său de către autoritatea competentă, ori de cîte una
sau mai multe persoane special desemnate de numita autoritate, fiind
reprezentat în acest scop.
 
Articolul 14
1. Toţi oamenii sunt egali în faţa tribunalelor şi curţilor de
justiţie. Orice persoană are dreptul ca litigiul în care se află să fie
examinat în mod echitabil şi public de către un tribunal competent,
independent şi imparţial, stabilit prin lege, care să decidă asupra
contestărilor privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil.
Şedinţa de judecată poate fi declarată secretă în totalitate sau pentru
o parte a desfăşurării ei, fie în interesul bunelor moravuri, al ordinii
publice sau al securităţii naţionale într-o societate democratică, fie
dacă interesele vieţii particulare ale părţilor în cauză o cer, fie în
măsura în care tribunalul ar socoti acest lucru ca absolut necesar, cînd
datorită circumstanţelor speciale ale cauzei, publicitatea ar dăuna
intereselor justiţiei; cu toate acestea, pronunţarea oricărei  hotărîri
în materie penală sau civilă va fi publică, afară de cazurile cînd
interesul minorilor cere să se procedeze altfel sau cînd procesul se
referă la diferende matrimoniale ori la tutela copiilor.
2. Orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni penale este
prezumată a fi nevinovată cît timp culpabilitatea sa nu a fost stabilită
în mod legal.
3. Orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni penale are
dreptul, în condiţii de deplină egalitate, la cel puţin următoarele
garanţii:
a) să fie informată în cel mai scurt termen, într-o limbă pe care o
înţelege, şi în mod detaliat despre natura şi motivele acuzaţiei ce i se
aduce;
b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii
apărării sale şi să comunice cu apărătorul pe care şi-l alege;
c) să fie judecată fără o întîrziere excesivă;
d) să fie prezentă la proces şi să se apere ea însăşi sau să aibă
asistenţa unui apărător ales de ea; dacă nu are apărător, să fie
informată despre dreptul de a-l avea şi, ori de cîte ori interesul
justiţiei o cere, să i se atribuie un apărător din oficiu, fără plată
dacă ea nu are mijloace pentru a-l remunera;
e) să interogheze sau să facă a fi interogaţi martorii acuzării şi
să obţină înfăţişarea şi interogarea martorilor apărării în aceleaşi
condiţii ca şi martorii acuzării;
f) să beneficieze de asistenţa gratuită a unui interpret, dacă nu
înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la şedinţa de judecată;
g) să nu fie silită să mărturisească împotriva ei însăşi sau să se
recunoască vinovată.
4. Procedura aplicabilă tinerilor va ţine seama de vîrsta lor şi de
interesul reeducării lor.
5. Orice persoană declarată vinovată de o infracţiune are dreptul de
a obţine examinarea de către o instanţă superioară, în conformitate cu
legea, a declarării vinovăţiei şi a condamnării sale.
6. Cînd o condamnare penală definitivă este ulterior anulată sau se
acordă graţierea deoarece un fapt nou sau nou-descoperit dovedeşte că
s-a produs o eroare judiciară, persoana care a suferit o pedeapsă în
urma acestei condamnări va primi o indemnizaţie în conformitate cu
legea, afară de cazul cînd s-a dovedit că nedescoperirea în timp util a
faptului necunoscut îi este imputabilă ei, în întregime sau în parte.
7. Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit din pricina unei
infracţiuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o
hotărîre definitivă în conformitate cu legea şi cu procedura penală a
fiecărei ţari.
 
Articolul 15
1. Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu
constituiau un act delictuos, potrivit dreptului naţional sau
internaţional, în momentul în care au fost săvîrşite. De asemenea, nu se
va aplica nici o pedeapsă mai severă decît aceea care era aplicabilă în
momentul comiterii infracţiunii. Dacă ulterior comiterii infracţiunii,
legea prevede aplicarea unei pedepse mai uşoare, delincventul trebuie să
beneficieze de aceasta.
2. Nimic din prezentul articol nu se opune judecării sau condamnării
oricărui individ din pricina unor acţiuni sau omisiuni care atunci cînd
au fost săvîrşite erau considerate ca fapte criminale, potrivit
principiilor generale de drept recunoscute de toate naţiunile.
 
Articolul 16
Orice om are dreptul de a i se recunoaşte pretutindeni
personalitatea juridică.
 
Articolul 17
1. Nimeni nu va putea  fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau
ilegale în viaţa particulară, în familia, domiciliul sau corespondenţa
sa, nici la atingeri ilegale aduse onoarei şi reputaţiei sale.
2. Orice persoană are drept la protecţia legii împotriva unor
asemenea imixtiuni sau atingeri.
 
Articolul 18
1. Orice persoană are drept la libertatea gîndirii, conştiinţei şi
religiei; acest drept implică libertatea de a avea sau de a adopta o
religie sau o convingere la alegerea sa, precum şi libertatea de a-şi
manifesta religia sau convingerea, individual sau în comun, atît în
public cît şi în particular prin cult şi îndeplinirea riturilor, prin
practici şi prin învăţămînt.
2. Nimeni nu va fi supus vreunei constrîngeri putînd aduce atingere
libertăţii sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la
alegerea sa.
3. Libertatea manifestării religiei sau convingerilor nu poate fi
supusă decît restricţiilor prevăzute de lege şi necesare pentru
ocrotirea securităţii, ordinii şi sănătăţii publice sau a moralei sau a
libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale altora.
4. Statele părţi la prezentul Pact se angajează să respecte
libertatea părinţilor şi, atunci cînd este cazul, a tutorilor legali, de
a asigura educaţia religioasă şi morală a copiilor lor, in conformitate
cu propriile lor convingeri.
 
Articolul 19
1. Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor
sale.
2. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare; acest
drept cuprinde libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspîndi
informaţii şi idei de orice fel, fără a se ţine seama de frontiere, sub
formă orală, scrisă, tipărită ori artistică, sau prin orice alt mijloc,
la alegerea sa.
3. Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului
articol comportă îndatoriri şi răspunderi speciale.
În consecinţă, ea poate fi supusă anumitor limitări care trebuie
însă stabilite în mod expres prin lege şi care sunt necesare:
a) respectării drepturilor sau reputaţiei altora;
b) apărării securităţii naţionale, ordinii publice, sănătăţii sau
moralităţii publice.
 
Articolul 20
1. Orice propagandă în favoarea războiului este interzisă prin lege.
2. Orice îndemn la ură naţională, rasială sau religioasă care
constituie o incitare la discriminare, la ostilitate sau la violenţă
este interzisă prin lege.
 
Articolul 21
Dreptul de întrunire paşnică este recunoscut. Exercitarea acestui
drept nu poate fi supusă decît restricţiilor, conforme cu legea şi
necesare într-o societate democratică, în interesul securităţii
naţionale, al securităţii publice, al ordinii publice ori pentru a
ocroti sănătatea sau moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile
altora.
 
Articolul 22
1. Orice persoană are dreptul de a se asocia în mod liber cu altele,
inclusiv dreptul de a constitui sindicate şi de a adera la ele, pentru
ocrotirea intereselor sale.
2. Exercitarea acestui drept nu poate fi supusă decît restricţiilor
prevăzute de lege şi care sunt necesare într-o societate democratică, în
interesul securităţii naţionale, al securităţii publice, al ordinii
publice ori pentru a ocroti sănătatea sau moralitatea publică sau
drepturile şi libertăţile altora. Prezentul articol nu se opune ca
exercitarea acestui drept de către membrii forţelor  armate şi ai
poliţiei să fie supusă unor restricţii legale.
3. Nici o dispoziţie din prezentul articol nu permite statelor părţi
la Convenţia din 1948 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind
libertatea sindicală şi ocrotirea dreptului sindical să ia măsuri
legislative aducînd atingere - sau să aplice legea într-un mod care să
aducă atingere - garanţiilor prevăzute în acea Convenţie.
 
Articolul 23
1. Familia este elementul natural şi fundamental al societăţii şi
are drept la ocrotire din partea societăţii şi a statului.
2. Dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie este
recunoscut bărbatului şi femeii, începînd de la vîrsta nubilă.
3. Nici o căsătorie nu va putea fi încheiată fără consimţămîntul
liber şi deplin al viitorilor soţi.
4. Statele părţi la prezentul Pact vor lua măsurile potrivite pentru
a asigura egalitatea în drepturi şi răspunderi a soţilor în privinţa
căsătoriei, în timpul căsătoriei şi atunci cînd ea se desface. În cazul
desfacerii, se vor lua măsuri pentru a se asigura copiilor ocrotirea
necesară.
 
Articolul 24
1. Orice copil, fără nici o discriminare întemeiată pe rasă,
culoare, sex, limbă, religie, origine naţională sau socială, avere sau
naştere, are dreptul din partea familiei sale, a societăţii şi a
statului la măsurile de ocrotire pe care le cere condiţia de minor.
2. Orice copil trebuie să fie înregistrat după naştere şi să aibă un
nume.
3. Orice copil are dreptul de a dobîndi o cetăţenie.
 
Articolul 25
Orice cetăţean are dreptul şi posibilitatea, fără nici una din
discriminările la care se referă articolul 2 şi fără restricţii
nerezonabile:
a) de a lua parte la conducerea treburilor publice, fie direct, fie
prin intermediul unor reprezentanţi liber aleşi;
b) de a alege şi de a fi ales, în cadrul unor alegeri periodice,
oneste, cu sufragiu universal şi egal şi cu scrutin secret, asigurînd
exprimarea liberă a voinţei alegătorilor;
c) de a avea acces, în condiţii generale de egalitate, la
funcţiunile publice din ţara sa.
 
Articolul 26
Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au, fără discriminare,
dreptul la o ocrotire egală din partea legii.
În această privinţă legea trebuie să interzică orice discriminare şi
să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală şi eficace contra
oricărei discriminări, în special de rasă, culoare, sex, limbă, religie,
opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială,
avere, naştere sau întemeiată pe orice altă împrejurare.
 
Articolul 27
În statele în care există minorităţi etnice, religioase sau
lingvistice, persoanele aparţinînd acestor minorităţi nu pot fi lipsite
de dreptul de a avea, în comun cu ceilalţi membri ai grupului lor, viaţa
lor culturală, de a profesa şi practica propria lor religie sau de a
folosi propria lor limbă.
 
PARTEA A PATRA
 
Articolul 28
1. Se instituie un Comitet al drepturilor omului (denumit în
continuare, în prezentul Pact, Comitetul). Acest Comitet este compus din
optsprezece membri şi are funcţiile stabilite în cele de mai jos.
2. Comitetul este compus din resortisanţi ai statelor părţi la
prezentul Pact, care trebuie să fie personalităţi de înaltă moralitate
şi avînd o competenţă recunoscută în domeniul drepturilor omului. Se va
ţine seama de interesul pe care îl prezintă participarea la lucrările
Comitetului a cîtorva persoane avînd o experienţă juridică.
3. Membrii Comitetului sunt aleşi şi exercită această funcţie cu
titlu individual.
 
Articolul 29
1. Membrii Comitetului sunt aleşi prin vot secret, dintr-o listă de
candidaţi care întrunesc condiţiile prevăzute în articolul 28, propuşi
în acest scop de către statele părţi la prezentul Pact.
2. Fiecare stat parte la prezentul Pact poate să propună cel mult
doi candidaţi. Aceşti doi candidaţi trebuie să fie resortisanţi ai
statului care îi propune.
3. Candidatura aceleiaşi persoane poate fi propusă pentru o nouă
alegere.
 
Articolul 30
1. Prima alegere va avea loc în cel mult şase luni de la data
intrării în vigoare a prezentului Pact.
2. Cu cel puţin patru luni înainte de orice alegere în Comitet, alta
decît o alegere pentru completarea unui loc declarat vacant în
conformitate cu articolul 34, Secretarul general al Organizaţiei
Naţiunilor Unite invită în scris statele părţi la prezentul Pact să
desemneze, în termen de trei luni, candidaţii pe care îi propun ca
membri ai Comitetului.
3. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite întocmeşte o
listă alfabetică a tuturor candidaţilor astfel propuşi şi o comunică
statelor părţi la prezentul Pact cel mai tîrziu cu o lună înainte de
fiecare alegere.
4. Membrii Comitetului sunt aleşi în cursul unei reuniuni a statelor
părţi la prezentul Pact, convocată de Secretarul general al Organizaţiei
Naţiunilor Unite la sediul Organizaţiei. La această reuniune, unde
cvorumul este constituit de două treimi din statele părţi la prezentul
Pact, sunt aleşi ca membri ai Comitetului candidaţii care obţin cel mai
mare număr de voturi şi majoritatea absolută a voturilor
reprezentanţilor statelor părţi prezenţi şi votanţi.
 
Articolul 31
1. Comitetul nu poate să cuprindă mai mult de un resortisant al
aceluiaşi stat.
2. Pentru alegerile în Comitet se va ţine seama de o repartiţie
geografică echitabilă şi de reprezentarea diferitelor forme de
civilizaţie, precum şi a principalelor sisteme juridice.
 
Articolul 32
1. Membrii Comitetului sunt aleşi pe patru ani. Ei sunt reeligibili
dacă li se propune din nou candidatura.
Cu toate acestea, mandatul a nouă membri aleşi la prima alegere ia
sfîrşit după doi ani; imediat după prima alegere, numele acestor nouă
membri va fi tras la sorţi de către preşedintele reuniunii la care se
referă paragraful 4 al articolului 30.
2. La expirarea mandatului, alegerile au loc în conformitate cu
dispoziţiile articolelor precedente din această parte a Pactului.
 
Articolul 33
1. Dacă după părerea unanimă a celorlalţi membri, un membru al
Comitetului a încetat a-şi îndeplini funcţiile pentru orice cauză alta
decît o absenţă cu caracter temporar, preşedintele Comitetului
informează despre aceasta pe Secretarul general al Organizaţiei
Naţiunilor Unite, care declară atunci vacant locul pe care îl ocupă
membrul menţionat.
2. În caz de deces sau de demisie a unui membru al Comitetului,
preşedintele informează despre aceasta pe Secretarul general al
Organizaţiei Naţiunilor Unite, care declară locul vacant cu începere de
la data decesului sau de la data cînd operează demisia.
 
Articolul 34
1. Cînd un loc a fost declarat vacant în conformitate cu articolul
33, dacă mandatul membrului care trebuie înlocuit nu expiră în cele şase
luni următoare datei la care a fost declarată vacanţa, Secretarul
general al Organizaţiei Naţiunilor Unite înştiinţează despre aceasta
statele părţi la prezentul Pact, care pot, în termen de două luni, să
desemneze candidaţi în conformitate cu dispoziţiile articolului 29, în
vederea completării locului vacant.
2. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite întocmeşte o
listă alfabetică a candidaţilor astfel propuşi şi o comunică statelor
părţi la prezentul Pact. Alegerea în vederea completării locului vacant
va avea apoi loc în conformitate cu dispoziţiile pertinente din această
parte a Pactului.
3. Orice membru al Comitetului ales pentru completarea unui loc
declarat vacant, în conformitate cu articolul 33, face parte din Comitet
pînă la data expirării normale a mandatului membrului al cărui loc a
devenit vacant în Comitet, în conformitate cu dispoziţiile articolului
menţionat.
 
Articolul 35
Membrii Comitetului primesc, cu aprobarea Adunării Generale a
Naţiunilor Unite, remuneraţii prelevate din fondurile Organizaţiei
Naţiunilor Unite în condiţii stabilite de Adunarea generală, luîndu-se
în considerare importanţa funcţiilor Comitetului.
 
Articolul 36
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pune la
dispoziţia Comitetului personalul şi mijloacele necesare pentru a
îndeplini în mod eficient funcţiile care îi sunt încredinţate în
virtutea prezentului Pact.
 
Articolul 37
1. Secretatul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite convoacă
membrii Comitetului, pentru prima reuniune, la sediul Organizaţiei.
2. După prima sa reuniune, Comitetul se va întruni cu orice prilej
prevăzut prin regulamentul său interior.
3. Reuniunile Comitetului au loc, în mod obişnuit, la sediul
Organizaţiei Naţiunilor Unite sau la Oficiul Naţiunilor Unite de la
Geneva.
 
Articolul 38
Înainte de a intra în funcţie, orice membru al Comitetului trebuie
să-şi ia, în şedinţă publică, angajamentul solemn că îşi va îndeplini
funcţia cu deplină imparţialitate şi conştiinciozitate.
 
Articolul 39
1. Comitetul îşi  alege un birou pe o perioadă de doi ani. Membrii
biroului sunt reeligibili.
2. Comitetul stabileşte el însuşi regulamentul său interior; acesta
trebuie să cuprindă însă, între altele, următoarele dispoziţii:
a) cvorumul este de doisprezece membri;
b) deciziile Comitetului se iau cu majoritatea membrilor prezenţi.
 
Articolul 40
1. Statele părţi la prezentul Pact se angajează să prezinte rapoarte
asupra măsurilor pe care le-au adoptat şi care transpun în  viaţă
drepturile recunoscute în prezentul Pact, precum şi asupra progreselor
realizate în folosinţa acestor drepturi:
a) în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului Pact,
pentru fiecare stat parte interesat, în ceea ce îl priveşte;
b) după aceea, de fiecare dată cînd Comitetul i-o va cere.
2. Toate rapoartele vor fi adresate Secretarului general al
Organizaţiei Naţiunilor Unite care le va transmite spre examinare
Comitetului. Rapoartele vor trebui să indice, dacă va fi cazul, factorii
şi dificultăţile care afectează punerea în aplicare a dispoziţiilor
prezentului Pact.
3. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite poate, după
consultări cu Comitetul, să transmită instituţiilor specializate
interesate copia oricăror părţi din rapoarte care pot avea legătură cu
sfera lor de competenţă.
4. Comitetul studiază rapoartele prezentate de statele părţi la
prezentul Pact. El înaintează statelor părţi propriile sale rapoarte,
precum şi orice observaţii generale pe care le socoteşte potrivite.
Comitetul poate, de asemenea, să transmită Consiliului Economic şi
Social aceste observaţii, însoţite de copii ale rapoartelor pe care le-a
primit de la statele părţi la prezentul Pact.
5. Statele părţi la prezentul Pact pot să prezinte Comitetului
comentarii cu privire la orice observaţie făcută în virtutea
paragrafului 4 al prezentului articol.
 
Articolul 41
1. Orice stat parte la prezentul Pact poate, în virtutea prezentului
articol, să declare în orice moment că recunoaşte Comitetului competenţa
de a primi şi examina comunicări în care un stat poate pretinde că un
alt stat parte nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce decurg din  prezentul
Pact. Comunicările prezentate în virtutea prezentului articol nu pot fi
primite şi examinate decît dacă ele emană de la un stat parte care a
făcut o declaraţie prin care recunoaşte, în ceea ce îl priveşte,
competenţa Comitetului.  Comitetul nu va primi nici o comunicare
privitoare la un stat parte care nu a făcut o asemenea declaraţie.
Comunicărilor primite în conformitate cu prezentul articol li se aplică
următoarea procedură:
a) Dacă un stat parte la prezentul Pact socoteşte că un alt stat, de
asemenea parte la Pact, nu aplică dispoziţiile Pactului, el poate,
printr-o comunicare scrisă, să atragă atenţia acelui stat asupra
chestiunii. În termen de trei luni de la primirea comunicării, statul
destinatar va furniza statului care a adresat comunicarea explicaţii sau
orice alte declaraţii scrise lămurind chestiunea, care vor trebui să
cuprindă, pe cît este posibil şi util, indicaţii asupra regulilor sale
de procedură şi asupra căilor de recurs fie folosite deja, fie pendinte,
fie deschise încă.
b) Dacă în termen de şase luni de la primirea comunicării originale
de către statul destinatar chestiunea nu a fost soluţionată spre
satisfacerea celor două state părţi interesate, şi unul şi altul vor
avea dreptul de a o supune Comitetului, adresînd cîte o notificare
Comitetului şi celuilalt stat interesat.
c) Comitetul nu poate lua în examinare o cauză care îi este supusă
decît după ce s-a asigurat că toate căile interne de recurs disponibile
au fost utilizate şi epuizate, în conformitate cu principiile de drept
internaţional unanim recunoscute. Această regulă nu se aplică însă în
cazurile în care procedurile de recurs depăşesc termenele rezonabile.
d) Şedinţele în care Comitetul examinează comunicările prevăzute în
prezentul articol sunt secrete.
e) Sub rezerva dispoziţiilor alineatului c), Comitetul îşi va oferi
bunele oficii statelor părţi interesate, spre a se ajunge la o
soluţionare amiabilă a chestiunii, întemeiată pe respectarea drepturilor
omului şi libertăţilor fundamentale, aşa cum le recunoaşte prezentul
Pact.
f) În orice cauză care îi este supusă, Comitetul poate cere statelor
părţi interesate, la care se referă alineatul b), să-i furnizeze orice
informaţie pertinentă.
g) Statele părţi interesate la care se referă alineatul b) au
dreptul de a fi reprezentate cu prilejul examinării problemei de către
Comitet şi de a prezenta observaţii orale sau scrise, ori în ambele
forme.
h) În termen de douăsprezece luni din ziua cînd a primit notificarea
la care se referă alineatul b), Comitetul trebuie sa prezinte un raport.
i) Dacă s-a putut găsi o soluţie în conformitate cu dispoziţiile
alineatului a), Comitetul se mărgineşte, în raportul său, la o scurtă
expunere a faptelor şi a soluţiei survenite;
ii) Daca nu s-a putut găsi o soluţie în conformitate cu dispoziţiile
alineatului e), Comitetul se mărgineşte în raportul său la o scurtă
expunere a faptelor; textul observaţiilor scrise şi procesul-verbal al
observaţiilor orale prezentate de statele părţi interesate vor fi
alăturate raportului.
Raportul pentru fiecare cauză va fi comunicat statelor părţi
interesate.
2. Dispoziţiile prezentului articol vor intra în vigoare cînd zece
părţi la prezentul Pact vor fi făcut declaraţia prevăzută la paragraful
1 din prezentul articol. Declaraţia menţionată va fi depusă de către
statul parte Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care
o va transmite în copie celorlalte state părţi. O declaraţie poate fi
retrasă oricînd printr-o notificare adresată Secretarului general.
Această retragere nu va aduce atingere examinării oricărei chestiuni
care face obiectul unei comunicări deja transmise în virtutea
prezentului articol; nici o altă comunicare a unui stat parte nu va fi
însă primită după ce Secretarul general va primi notificarea de
retragere a declaraţiei, decît dacă statul parte interesat va fi făcut o
nouă declaraţie.
 
Articolul 42
1. a) Dacă o chestiune supusă Comitetului în conformitate cu
articolul 41 nu a fost soluţionată spre satisfacţia statelor părţi
interesate, Comitetul poate, cu asentimentul prealabil al acestora, să
desemneze o Comisie de conciliere ad-hoc (denumită în continuare
Comisia). Comisia îşi oferă bunele oficii statelor părţi interesate spre
a se ajunge la o soluţie amiabilă a chestiunii, întemeiată pe
respectarea prezentului Pact.
b) Comisia se compune din cinci membri numiţi cu acordul statelor
părţi interesate. Dacă ele nu ajung în termen de trei luni la o
înţelegere asupra compunerii Comisiei în întregime sau în parte, membrii
Comisiei în privinţa cărora nu s-a realizat acordul vor fi aleşi dintre
membrii Comitetului, cu o majoritate de două treimi din membrii
Comitetului.
2. Membrii Comisiei îşi exercită funcţiile cu titlu individual. Ei
nu trebuie să fie resortisanţi nici ai statelor părţi interesate, nici
ai unui stat care nu este parte la prezentul Pact şi nici ai unui stat
parte care nu a făcut declaraţia prevăzută de articolul 41.
3. Comisia îşi alege preşedintele şi îşi adoptă regulamentul
interior.
4. Comisia îşi ţine şedinţele în mod normal la sediul Organizaţiei
Naţiunilor Unite sau la Oficiul Naţiunilor Unite de la Geneva. Cu toate
acestea, ea se poate întruni în orice alt loc potrivit, pe care Comisia
îl poate stabili consultîndu-se cu Secretarul general al Organizaţiei
Naţiunilor Unite şi cu statele părţi interesate.
5. Secretariatul prevăzut în articolul 36 îşi va oferi serviciile
comisiilor desemnate în virtutea prezentului articol.
6. Informaţiile obţinute şi examinate de Comitet sunt puse la
dispoziţia Comisiei, iar Comisia poate să ceară statelor părţi
interesate să-i furnizeze orice informaţii complementare pertinente.
7. După ce a examinat chestiunea sub toate aspectele, dar în orice
caz într-un termen maxim de douăsprezece luni de cînd a fost sesizată,
Comisia supune un raport preşedintelui Comitetului, care îl va comunica
statelor părţi interesate:
a) dacă Comisia nu poate să termine examinarea chestiunii în
douăsprezece luni, ea se mărgineşte să arate pe scurt în raportul său
stadiul în care se află examinarea chestiunii;
b) dacă s-a ajuns la o soluţionare amiabilă a chestiunii, întemeiată
pe respectarea drepturilor omului recunoscute în prezentul Pact, Comisia
se mărgineşte să arate pe scurt, în raportul său, faptele şi soluţia la
care s-a ajuns.
c) dacă nu s-a ajuns la o soluţionare în sensul alineatului b), în
raportul Comisiei vor figura concluziile sale cu privire la toate
aspectele de fapt ale chestiunii dezbătute de statele părţi interesate,
precum şi constatările sale cu privire la posibilităţile de soluţionare
amiabilă a cauzei; raportul va cuprinde, de asemenea, observaţiile
scrise şi un proces-verbal al observaţiilor orale prezentate de statele
părţi interesate;
d) dacă raportul Comisiei este înaintat în conformitate cu alineatul
c), statele părţi interesate vor înştiinţa pe preşedintele Comitetului,
în termen de trei luni de la primirea raportului, dacă acceptă sau nu
cele formulate de raportul Comisiei.
8. Dispoziţiile precedentului articol nu aduc atingere atribuţiilor
Comitetului prevăzute în articolul 41.
9. Toate cheltuielile membrilor Comisiei se repartizează în mod egal
între statele părţi interesate, pe baza unui calcul estimativ stabilit
de Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
10. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este
împuternicit ca, dacă este nevoie, să plătească cheltuielile membrilor
Comisiei înainte ca rambursările să fi fost efectuate de statele părţi
interesate, în conformitate cu paragraful 9 al prezentului articol.
 
Articolul 43
Membrii Comitetului şi membrii Comisiilor de conciliere ad-hoc care
ar putea fi desemnaţi în conformitate cu articolul 42 au drept la
înlesnirile, privilegiile şi imunităţile recunoscute experţilor în
misiune ai Organizaţiei Naţiunilor Unite, aşa cum sunt ele enunţate în
secţiunile pertinente ale Convenţiei cu privire la privilegiile  şi
imunităţile Naţiunilor Unite.
 
Articolul 44
Dispoziţiile de punere în practică a prezentului Pact se aplică fără
a aduce atingere procedurilor instituite în materie de drepturi ale
omului în virtutea, sau potrivit instrumentelor constitutive şi
convenţiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite şi instituţiilor specializate
şi nu împiedică statele părţi de a recurge la alte proceduri pentru
soluţionarea unui diferend în conformitate cu acordurile internaţionale
generale sau speciale care le leagă.
 
Articolul 45
Comitetul supune în fiecare an Adunării Generale a Naţiunilor Unite,
prin intermediul Consiliului Economic şi Social, un raport asupra
lucrărilor sale.
 
PARTEA A CINCEA
 
Articolul 46
Nici o dispoziţie din prezentul Pact nu trebuie interpretată ca
aducînd atingere dispoziţiilor Cartei Naţiunilor Unite şi celor ale
constituţiilor instituţiilor specializate care definesc răspunderile
diverselor organe ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi ale instituţiilor
specializate cu privire la chestiunile prevăzute în prezentul Pact.
 
Articolul 47
Nici o dispoziţie din prezentul Pact nu va fi interpretată ca
aducînd atingere dreptului inerent al tuturor popoarelor de a beneficia
şi de a se folosi pe deplin şi în mod liber de bogăţiile şi resursele
lor naturale.
 
PARTEA A ŞASEA
 
Articolul 48
1. Prezentul Pact este deschis spre semnare oricărui stat membru al
Organizaţiei Naţiunilor Unite sau membru al uneia dintre instituţiile
sale specializate, oricărui stat parte la statutul Curţii Internaţionale
de Justiţie, precum şi oricărui alt stat invitat de Adunarea generală a
Naţiunilor Unite să devină parte la prezentul Pact.
2. Prezentul Pact este supus ratificării, iar instrumentele de
ratificare vor fi depuse la Secretarul general al Organizaţiei
Naţiunilor Unite.
3. Prezentul Pact va fi deschis spre aderare oricărui stat la care
se referă paragraful 1 din prezentul articol.
4. Aderarea se va face prin depunerea la Secretarul general al
Organizaţiei Naţiunilor Unite a unui instrument de aderare.
5. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite informează
toate statele care au semnat prezentul pact sau care au aderat la el
despre depunerea fiecărui instrument de ratificare sau de aderare.
 
Articolul 49
1. Prezentul Pact va intra în vigoare la trei luni de la data
depunerii la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui
de al treizeci şi cincilea instrument de ratificare sau aderare.
2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica prezentul Pact
sau vor adera la el după depunerea celui de al treizeci şi cincilea
instrument de ratificare sau de aderare, pactul va intra în vigoare la
trei luni de la data depunerii de către acest stat a instrumentului său
de ratificare sau de aderare.
 
Articolul 50
Dispoziţiile prezentului Pact se aplică fără nici o limitare sau
excepţie tuturor unităţilor constitutive ale statelor federative.
 
Articolul 51
1. Orice stat parte la prezentul Pact poate să propună un amendament
şi să-i depună textul la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor
Unite. Secretarul general va transmite apoi toate proiectele de
amendament statelor părţi la prezentul Pact, cerîndu-le să-i comunice
dacă doresc să se convoace o conferinţă a statelor părţi pentru a
examina aceste propuneri şi a le supune votării. Dacă cel puţin o treime
din state se declară în favoarea acestei convocări, secretarul general
va convoca conferinţa sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Orice amendament adoptat de majoritatea statelor prezente şi votante la
conferinţă, va fi supus spre aprobare Adunării generale a Naţiunilor
Unite.
2. Aceste amendamente intră în vigoare după ce au fost aprobate de
Adunarea generală a Naţiunilor Unite şi acceptate de o majoritate de
două treimi a statelor părţi la prezentul Pact, în conformitate cu
respectivele lor reguli constituţionale.
3. Cînd aceste amendamente intră în vigoare, ele sunt obligatorii
pentru statele părţi care le-au acceptat, celelalte părţi rămînînd
legate de dispoziţiile prezentului Pact şi de orice amendament pe care
l-au acceptat anterior.
 
Articolul 52
Independent de notificările prevăzute în paragraful 5 al articolului
48, Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va informa toate
statele la care se referă paragraful 1 al menţionatului articol:
a) cu privire la semnăturile, instrumentele de ratificare şi de
aderare depuse în conformitate cu articolul 48;
b) cu privire la data cînd prezentul Pact va intra în vigoare în
conformitate cu articolul 49 şi la data cînd vor intra în vigoare
amendamentele prevăzute în articolul 51.
 
Articolul 53
1. Prezentul Pact, ale cărui texte în limbile chineză, engleză, rusă
şi spaniolă sunt în egală măsură autentice, va fi depus la arhivele
Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va transmite
tuturor statelor la care se referă articolul 48 cîte o copie după
prezentul Pact.